luni, 25 aprilie 2011

spirit


Uneori imi las oasele la intrare
 să le roadă câinii însetați ai spiritului
trupul meu cu nimic important

uneori te las să mă strigi de
mai multe ori
asa ca un joc ca o întâmplare
asa ca să nu-mi uiți numele

uneori când țin palma mea
în palma ta aud ca un ecou
inima

să mă dezbrac de trup
de atâtea ori
oasele imi ating inima
pielea mi-a devenit zbor