uşa pe care o închid
n-o mai deschid niciodată
poţi trece prin celulele mele
să faci surfing prin vene
nu încerca să-ţi iei pixuri
şi coli de hârtie
cândva s-a prăbuşit turnul babel în mine
sângele mi-e tatuat în toate limbile pământului
vei avea ce citi
şi când vei obosi
să te aşezi în locul acela
unde picioarele au îngenunchiat
de atâtea ori
adevărate biserici
căldura va veni de la lumina icoanei
fără chip fără nume
doar întâmplarea aceea care m-a pus
în genunchi pentru totdeauna
groparii ce aşteptau nerăbdători
deţii de ţuică
cum a putut o singură clipă
să nască o icoană?
limba clopotului încă imobilă
dar nu pentru mult timp
căci zarurile se pot sparge
pământul acoperă totul
icoana rămâne neştiută
