foc

poate ne-am născut
a doua oară
cu pielea subţire
şi inima limbă

poate că primul
cuvânt rostit a fost
moarte
descoperim miraţi
sensul vieţii

dintr-o asemenea întâlnire
nu putea ieşi
decât un vulcan
un munte ce-şi sărută mereu
marea

vom scrie
în fiecare zi
pagina de jurnal
a veşniciei

din când în când
îmi vei striga numele:
,,apă,,

pieces

nu pot să rup din timp
decât poate o bucată
semnul de carte al întâlnirii
noastre
si inelul ce alunecă
uşor de pe deget

înaintea mea sunt
coperţile rupte
desenul fericirii tale
fără mine
ochiul meu de pirat
ce ştia...
cum hăul se deschide
inimii
iar timpul
se contorsoniază perfect
atingerii

ceea ce ţii în mână
se numeşte pulbere