nu pot să rup din timp
decât poate o bucată
semnul de carte al întâlnirii
noastre
si inelul ce alunecă
uşor de pe deget
înaintea mea sunt
coperţile rupte
desenul fericirii tale
fără mine
ochiul meu de pirat
ce ştia...
cum hăul se deschide
inimii
iar timpul
se contorsoniază perfect
atingerii
ceea ce ţii în mână
se numeşte pulbere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu