X45
m-am născut între limbile pământului
în foc
ursitoarele fugeau grăbite de mine ţipând
taci!taci!taci!
mă botezau în cele mai negre gânduri
apăsau înfundându-mă
beam lapte de la capra cu trei picioare
un şarpe mi se încolăcea ca un scutec
mă legănau vânturile cele năprasnice
dădeam din mâini si din picioare
cei ce mă vedeau rămâneau cu grimase
îmi creşteau oasele într-un mod nefiresc
se imprăşteau lovindu-se de cer
în fiecare dimineată le culegeam numărând
îmi dădea întotdeauna un număr impar
în gura mea firavă
se indesuiau toate limbile pământului
taci!
târăşte-te in propria cenusă,pământule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu