patimă

decojeşte-mi mărul acesta

între timp călătoresc
prin muzeele lumii
păşesc în tablouri cu forme rubensiene
pipăi statuile până la remodelare

sunt coasta ce resimte desprinderea
din trup
încolăcirea şarpelui pe gând
o lilith mai găsesc în urma mea

să mă spovedesc trebuie să merg
la templul iubirii
acolo poate fi doar un dumnezeu deghizat
sfinţii pot să-mi fure din cuvinte

atunci mai bine înşiră cojile de măr
miezul să mustească sub picioarele noastre
în marele vals al vieţii şi-al morţii
semănăm

           *******

numele meu în inima ta
pielea-mi curge până la iordan
în carnea mea lacrima lui dumnezeu
se aşează

          ********

şarpele scoate veninul din gând
îl răscoleşte ca pe un tăciune
trimite-ţi picioarele până aici
tălpile să încălzească sămânţa
încolţită
inelele şarpelui inelele copacului
inelul tău

cu hainele cele mai bune
păşeşti apăsat peste timp
ianus te aşteaptă ca un mire
dorit
ştie că ascunzi mâna lui venus
din milo

ziua de apoi
te strânge la piept
singură ştii
ce pierzi aici dincolo regăseşti

linia vieţii despicată de cui.

   ************
patimile noastre
împletite
deşirând
inelul timpului